Aventuri in Canionul Horoabei

Weekendul acesta am deschis sezonul iesirilor de toamna cu o frumoasa drumetie prin Cheile Horoabei, in care ne-am catarat peste cascade, am intrat in pesteri, am traversat canioane si, ce este mai important, am avut parte de o zi minunata, plina de lumina si de amintiri frumoase:)

In pofida prognozei, tot drumul ne-a plouat in reprize scurte iar ploaia si soarele s-au jucat de-a v-ați ascunselea! Cand am inceput sa urcam spre Saua Dichiu, soarele a disparut cu totul iar din cer a inceput sa curga fara intrerupere. Deja inventariam variantele de backup, caci sa intram in Canion pe ploaie nu era o optiune! Cand am ajuns la Padina ploaia s-a oprit ca prin farmec, iar soarele ne-a facut cu ochiul:)
Nu am stat mult pe ganduri si ne-am luat hamul si echipamentul de alpinism, apoi am plecat spre Poiana Horoabei de unde incepea traseul nostru.
Am traversat frumoasa poiana de unde am zarit Turnul Vrajitoarei si impresionantul Perete al Cetatii sale, apoi am intrat in Padurea Vrajitoarei iar drumul a devenit mai abrupt si mai anevoios.
Odata ajunsi la Cascada cea mare ne-am echipat cu hamul si echipamentul de alpinism si am intrat in imparatia de piatra a muntelui! Am urcat un prim perete pe deasupra cascadei, apoi am traversat o prima pestera – un tunel sapat de ape ce ne-a adus din nou langa apa. A urmat un al doilea perete de urcat, urmat de o a doua pestera si iata-ne ajunsi la Izbucul (sau Gangul) Horoabei. Debitul izbucului era mult redus fata de primavara, asa ca l-am traversat fara probleme, dupa care am intrat in Canionul propriu-zis. Aici peisajul s-a schimbat, peretii strangandu-se deaspura noastra, iar noi am continuat sa distram urcand pragurile si cascadele acum secate.

Dupa ceva mai bine de 4 ore de catarat pe stanci am ajuns in platoul de la obarsia vaii. De aici unde am continuat pe plaiurile cu lapiezuri pana la Refugiul Strunga, apoi a urmat coborarea pana la punctul de plecare.

Iata cateva poze de la aceasta frumoasa tura:

Foto: Tabere cu Suflet